VSR

Care sunt simptomele VSR? 

VSR afectează în mod diferit diversele grupe de vârstă, dar cele mai frecvente simptome ale acestei afecțiuni sunt:

• tuse;
• strănut;
• febră;
• secreții nazale;
• respirație șuierătoare;
• dureri în gât;
• dureri de cap;
• nas înfundat;
• oboseală.

Sugarii care contractează VSR pot prezenta simptome diferite, cum ar fi:

• iritabilitate;
• scăderea poftei de mâncare;
• modificări în frecvența respirației;
• apnee (oprire temporară a respirației, în special în somn);

La copiii sub 5 ani, VSR poate cauza și:

• respirație rapidă;
• dificultăți la înghițire;
• septicemie.

Adulții cu VSR mai pot suferi de:

• dezorientare;
• dispnee;

Care sunt complicațiile VSR? 

Deși majoritatea cazurilor sunt ușoare, VSR poate agrava afecțiuni medicale existente, provocând complicații grave potențial mortale. Complicațiile infecției severe cu VSR sunt bronșiolita la sugari și copii, inflamația căilor respiratorii mici din plămâni și pneumonia, o infecție a plămânilor.

La sugari și copii mici, semnele de infecție severă cu VSR care necesită asistență medicală de urgență sunt legate de respirația îngreunată. Respirația scurtă și superficială, deschiderea largă a nărilor la inspirație, respirația zgomotoasă, pauzele în respirație și afundarea pieptului semnalează nevoia de îngrijiri medicale urgente. În plus, părinții trebuie să fie atenți la colorarea în albastru sau gri a buzelor, gurii sau unghiilor, deoarece este semnalează niveluri critic de scăzute ale oxigenului în sânge.

Sugarii pot suferi inclusiv de septicemie, o infecție a sângelui care poate cauza o varietate de simptome, printre care scăderea tensiunii arteriale, creșterea frecvenței cardiace și febră. Pacienții vârstnici cu VSR pot prezenta complicații precum agravarea bolii pulmonare obstructive cronice (BPOC) și boli cardiace.

Cum se răspândește VSR? 

VSR se transmite de la o persoană la alta în principal prin particule eliberate în aer de o persoană infectată (în special atunci când vorbește, cântă, strigă, strănută, tușește etc.).  Aceste particule pot ajunge apoi la alte persoane aflate în apropiere, care le pot inhala.

De obicei, persoanele cu VSR răspândesc virusul timp de 3-8 zile și pot începe să-l răspândească cu o zi sau două înainte de a avea simptome. Unii bebeluși și persoanele cu sistem imunitar slab pot răspândi VSR timp de 4 sau mai multe săptămâni, chiar și după ce par să se simtă mai bine. 

Particulele mai mari (picăturile) pot ateriza și pe suprafețe pe care alte persoane le pot atinge. Astfel, virusul se ia pe mâini și persoanele se infectează atunci când își ating ochii, nasul sau gura. Acesta este o cale frecventă de transmitere la sugari și copii mici, care ating suprafețe și jucării infectate sau le bagă în gură. 

Cine este expus riscului de a contracta VSR?

VSR poate afecta persoanele de orice vârstă, iar aproape toți copiii se infectează cu VSR până la vârsta de doi ani. 

Cei mai expuși riscului de boală gravă sunt sugarii născuți prematur și cei sub șase luni, vârstnicii și cei cu sistem imunitar slăbit sau cu afecțiuni preexistente, de exemplu diabet, boli cardiace și boli pulmonare. 

Cum poate fi prevenit VSR? 

Pentru a proteja persoanele expuse riscului de îmbolnăvire gravă cu VSR, în ultimii ani au fost autorizate în UE mai multe tipuri de produse de imunizare pentru diferite grupuri de populație. Ghidurile naționale indică ce se recomandă pentru fiecare țară.

Anticorpii monoclonali sunt proteine produse în laborator care acționează ca instrumente precise pentru a ajuta organismul să combată un agent patogen specific. În cazul VSR, se administrează anticorpi monoclonali nou-născuților și sugarilor pentru a-i proteja de formele severe de VSR în primul lor sezon de VSR și se pot administra copiilor cu vârsta până la 24 de luni care rămân vulnerabili la formele severe de VSR în al doilea sezon de VSR. 

Există și un vaccin împotriva VSR autorizat pentru adulții cu vârsta de peste 18 ani, care este autorizat și pentru femeile gravide. În funcție de recomandările naționale, acest vaccin se administrează în timpul sarcinii pentru a proteja sugarul prin transferul anticorpilor de protecție la făt prin placentă. 

Alte două vaccinuri împotriva VSR sunt autorizate pentru adulții de cel puțin 60 de ani, fiecare dintre acestea având indicații și pentru anumite grupe de vârstă mai tinere cu risc crescut de îmbolnăvire gravă.

Luarea următoarelor măsuri poate contribui la limitarea răspândirii VSR și la protejarea persoanelor vulnerabile la boli grave:

• spălarea și igienizarea frecventă a mâinilor;
• acoperirea nasului și a gurii când strănutați;
• evitarea contactului cu alte persoane atunci când sunteți bolnav. 

Cum se tratează VSR?

În general, cazurile ușoare de VSR nu necesită tratament deoarece persoanele infectate își revin singure după câteva zile. Sugarii până în șase luni pot avea nevoie de spitalizare pentru monitorizarea respirației și nivelului oxigenului. 

În cazurile severe, tratamentul spitalicesc poate include îngrijire paliativă, respirație asistată și medicație antivirală, alături de tratamente specifice pentru complicațiile care pot apărea.